A bunch of White Lies

Spiritu-mi critic trece printr-o perioadă ce nu poate fi definită decât ca hyper-bitchy. Şi-mi pare rău pentru victimele colaterale, cum ar fi, în fapt, şi White Lies. Zilele trecute le-am văzut noul clip, preview single-ul pentru viitorul album. Melodia păstrează acelaşi ambiguu, post-punk feel, tipii nu se dezic nici la versuri, acestea păstrând acelaşi motiv al dezrădăcinării şi al dorului dramatic de casă şi masă, motiv identificabil şi în veterane precum "Farewell to the Fairground". Şi totuşi, făcând abstracţie de piesă, nu pot decât să jelesc lipsa de ingeniozitate a brain council-ului din spatele video-ului. Asemănare jenantă cu "Evil" de la Interpol- check. Tema abuzată a apocalipsei/a bolii traumatizante făr' de leac/a copilului cu conştiinţă de adult, crescut în aceeaşi creşă cu Haley Joel Osment din The Sixth Sense/a trupei mesianice- check. Întrebarea mea, de bun simţ, de altfel, este: câte videoclipuri cu muzicieni izbăvitori, puşi în situaţii cataclismice sau epidemice mai pot apărea? Pare-se că într-atâtea încât s-ar cere pentru a se depăşi numărul de clipuri cu saxofonişti senzuali din anii '90.

Compare and contrast, my friends:
(even the video thumbnails look the same.)